În această dimineaţă am fost pus în situaţia de a alege între o posibilă afacere şi un pescuit veritabil la păstăv de mare, cu doi prieteni estonieni. Grea decizie având în vedere că stagiul meu se apropie de sfârşit iar virusul FiSherMan îl am de ceva vreme în sangele care-mi străbate tot corpul .
Am ales să rămân la birou şi să aştept telefonul unei responsabile de vânzări pentru Europa de Est, care mi-a promis că o să ma sune. in data de 30 martie. Peştii puteau să mai aşteapta fiindcă de abia o să se mai încălzească şi apa.
După ce m-am saturat de aşteptat am căutat întreaga discuţie pe care am avut-o cu ucrainianca în care îi spuneam orele în care pot fi găsit la birou dar uitasem că la semnătură aveam trecută si adresa de skype. Binenţeles că aveam invitaţie pe skype…dar prea târziu. În data de 30 martie nu am avut parte nici de telefon nici de păstrăv de mare.
Seara am revenit din nou la patinoarul din Odense. De data aceasta doar am asistat la ultimul antrenament-spectacol organizat de către şcoala de patinaj. După un asemenea spectacol nu poţi ramane decat încântat de aceşti copilaşi norocoşi.
Cel mai figură dintre toţi
la fiecare antrenament încerca să vorbească cu mine dar nu întelegea nimic din ceea ce-i spuneam. I-a spus doamnei Helle că sunt finlandez fiindcă vorbesc ca şi ei. La ultimul antrenament (fără a ştii că nu o să ne mai vedem niciodată) a mers prima dată la Elias apoi a venit la mine si m-a stâns cu ambele braţe pentru mai mult timp.
Mulţumesc pentru primire
Cosmin
Filed under: Danemarca
copii iubesc oamenii buni!