Closer

1 Aprilie

 

La Ambasadă, am avut onoarea să port o discuţie privată despre planurile mele de viitor. Mă aflu într-un moment în care nici dacă vreau nu  pot să  fac paşi înapoi; e ceva de genul totul sau totul dar pe bucăţi. Nu există varianta Nimic. Au trecut atât de multe zile în care  m-am străduit peste puterile mele, atât de mult travaliu, atât de multă dedicare încât mă simt stors ca o portocală folosită pentru suc şi nu mai am suficientă sevă nici chiar pentru mine.

După întâlnire, m-am plimbat şi am admirat  Pedestrian Street. Aglomeraţie, terase, magazine şi iarăşi aglomeraţie…şi mulţi porumbei. O zi frumoasă, cu soare cu vânt uşor şi cald. Toată lumea se plimba agale sau se odinea la vreo terasă, sorbind cu sete din paharul plin.

O fată vrea să-mi ofere un trandafir. O refuz iar ea se uită mirată spre mine.

Ceasul sună şi mă trezesc brusc din somn deoarece începe ultima zi de muncă.

Probabil, povestea mea despre Danemarca se va încheia aici şi voi continua cu ea doar în viaţa reală. Începând de mâine şi timp de o săptămână voi fi doar eu, maşina, undiţa şi aparatul de fotografiat.