Prima experientă din acest an, care de fapt e o continuare a anului care tocmai a trecut , a fost una lipsită de strălucire. Grija unora de a economisii curentul electric (aici aberez), a dus până la situaţia în care, în zona cea mai frumoasă a Văii Gurghiului, în noaptea de Revelion, energia să fie prezentă doar în inimile celor care purtau pe buzele îngheţate colindul care îţi aduce bunăstare în casă.
În orele de linişte care au urmat, mă gândeam cum îşi petreceau trecerea dintre ani, bunicii nostrii. Sărbătoreau simplu, cu demnitate şi cu speranţă. Aşteptau colindătorii cu inima deschisă, împărţindu-le cu bucurie colăceii şi merele alese cu grijă. Apoi se gândeau ca în prima zi din an trebuie să se trezească devreme, să-şi îmbrace costumul naţional şi să meargă la biserică de Sfântul Vasile
Afară era zăpadă, un frig ce te facea să tremuri cu adevărat şi sa te simti ca un termometru la Toplita. Deasupra caselor, o linişte apăsătoare acoperea toată Dulcea ,iar ici si colo se auzea câte un colind sincer, pur şi delicat netulburat de Guţă şi Coco Jambo.
La lumina lumânării şi la pocnetul focului din sobă sorbeam dintr-un pahar de vin. Era momentul în care puteam reflecta la ceea ce am făcut în anul care se va încheia în câteva ore.
Era prea târziu.Nu mai puteam să fac nimic pentru a opri anul. Ajunsesem la concluzia că lucrurile, cu adevărat importante, le-am lăsat deoparte. Eram trist, dar ştiam că va urma un nou an care nu va avea sfârşit ci poate mai multe începuturi.
Deodată tresar…” PRIMIŢI COLINDA!…..PRIMIŢI COLINDA!”
Trei copilaşi, roşii la faţă, cu căciuliţele trase până deasupra nasului, şi cu un pluguşor în mână intră în cameră.
”PRIMIM….PRIMIM”
Ei nu aveau de unde să ştie că de fapt nu mi-au adus numai o colindă ci mi-au adus lumina care-mi lipsea din suflet.
Acum puteam trece uşurat în noul an
AN NOU FERICIT!
P.S. Întodeauna când faceţi un lucru bun să nu vă aşteptaţi la răsplată fiindcă ea va veni necondiţionată. Copilaşii nu stiau că de fapt mi-au întors bucuria pe care le-am făcut-o, la rândul meu, acum câtiva ani. Atunci, m-am îmbrăcat în Moş Crăciun şi le-am dăruit mai multe cadouri trimise de părinţii plecaţi departe. Din păcate, acum nu le putem oferi ceea ce îşi doreau cu adevărat…Vroiau ca părinţi lor să se întoarcă de la lucru din Spania
Cu dedicatie pentru Mia
Completat sub: Satul românesc | Lasă un comentariu »
